sfarsit de saptamana

Si s-a terminat o saptamana, asa si ?
Cam asa suna concluzia mea de sfarsit de saptamana.

Simt ca am pierdut ziua de duminica, m-am trezit la 17:30 pt ca dimineata faceam eu pe marele scriitor acompaniat fiind de pasarele :D. Am baut o cafea fara cofeina ( ca asa au decis ai mei de vreo doua saptamani incoace ) si grabit am pornit spre sala ( da, practic chestia asta dar nu sunt genul maniac, doar am grija de mine si asta nu este un lucru rau ).La sala una bucata coleg poreclit Batman, omul este exagerat de lucrat sus iar picioarele reprezinta doua scobitori infipte intr-o stafida - comparatia este cat se poate de reala; simpla lui prezenta in general ma enerveaza - este un monument de penibil, un monument de om care a vut o copilarie nefericita si a zis ca se face el mare, dar nici asta nu ii iese prea bine. Fara nici o surpriza dupa sala am ajuns la cafeneaua de "fite" unde frumoasa atmosfera mon cher, cativa baieti cu cheile pe masa si ceva fete care au uitat sa mai dea afara aerul din piept. Notabila conversatie :
Ea: Al cui este Jaguarul visiniu de afara ?
Chelnerul : Nu stiu !
Ea : Pai ajuta-ma sa aflu te rog frumos !
Chelnerul : Este al tau ? ( cu un zambet )
Eu : Nu ! ( acelasi zambet )
Notez ca omul stie ca sunt fan RATB. Mai notez faptul ca domnisoara avea un Mercedes alb. Inca o nota : la aproximativ o ora dupa faza cu pricina eu am plecat si ea saraca tot afara era asteptand ca cineva sa ia Jaguarul. Imi statea pe limba sa ii spun : Asa va trebuie daca vreti sa va transferati posterioul din masina direct pe scaunul cafenelei. Dar am tacut pt maine-poimaine castig la loto si fac si eu la fel, sau nu.
Serios acum, mie imi place Bucurestiul si promit in viitor sa aduc si argumente.

Invariabil pe sfarsit de saptamana imi aduc aminte de singuratate. Ce ciudata este viata ! In seara asta am stat de vorba cu o prietena pt ca se simtea singura si fara sens. Starea ei a venit in urma faptului ca o prietena se casatoreste/este gravida sau ceva de genul asta, nu prea conteaza, si ma simteam pt prima oara in imposibilitatea de a da vreun sfat; imi venea sa ii spun sa intre pe blog-ul meu pt ca si eu ma simt la fel dar saraca ea ma sunase in ideea ca sunt mai puternic. Solutia de moment a fost tacerea, dupa care am trecut inspre o subtila analiza a persoanlitatii ei sperand ca asa o ajut. In finalul discutiei a venit si confirmarea ca am fost de ajutor, cum ? nici eu nu stiu. De parca as fi doctor in inimi frante, dupa nici 5 minute m-a sunat o alta prietena sa imi comunica realizarile ei pe saptamana asta. Si nu ma intelegeti gresit, imi place postura asta de acumulator de sentimente si intamplari numai ca uneori ma simt obosit. Da stiu, am multe prietene fete, sunt prietenul femeilor dar la ce bun ca oricum nu aflu nimic care sa ma ajute pe mine sa gasesc pe cineva.

Peste cateva ore ma voi trezi si voi pleca la munca si imi voi citit postarea de acum si iarasi voi realiza ca scriu alandala si ca am inventat cuvinte noi, asemeni unui copil mic nu ma va interesa si voi fi absorbit imediat de "superbitatea" colectivului.

Tie care te chinui sa intelegi ce scriu aici iti urez, din haosul singuratatii mele, o saptamana usoara.

P.S. : si acel mail tot nu l-am trimis ( oricum ar fi prea tarziu acum ) si ma gandesc ca poate mai bine asa sa poate nu ?