marți, 8 februarie 2011

simplu

Pai simplu, sau mai bine zis : simpla. Cam asa ar trebui sa fie viata si ma jur ca atunci cand te uiti la oricine din exterior viata lui/ei pare simpla. O mare mirare si o nepotrivire a impresiilor apare cand stai de vorba cu oamenii.
Primul exemplu ce imi vine in minte sunt dince in ce mai multe cupluri ce se casatoresc, au copii si asa mai departe, pe bune ca ma uit la ei si as spune : Bai dar ce viata simpla si misto au oamenii astia. Cand fac gresala sa ma avant in discutii cu ei aflu ca viata lor nu este cum imi inchipuiam eu : probleme cu banii, probleme cu parintii, raman fara locuri de munca, nu iubesc pe cel/cea de langa el/ea, insala, mint, nu le pasa, se poarta urat si cate si mai cate. Toate acestea ma fac de fiecare data s aimi doresc sa nu cunosc pe nimeni de aproape caci problemele lor strica frumosul miraj al unui cuplu fericit. Desigur ca ei asa cu problemele lor, in doi, sunt fericiti sau poate uneori se magesc ca sunt fericiti si vad cu mare mirare cum toata lumea a salutat faptul ca de acum poti divorta la notar.
Al doilea exemplu ce imi vien in minte sunt egiptenii. Am avut marele noroc sa merg de vreo 3 ori in egipt si sa cunosc oamenii de acolo de aproape, sa stau de vorba cu ei, sa le cunosc familiile, sa merg la ei in casa. Uimitor de frumos, acolo primesti zambetul sincer si nu o grimasa, acolo esti intrebat pur si simplu de unde esti si ce mai faci fara ca oamenii sa aiba vreun interes ascuns. Evenimentele ce se petrec acolo de aprosimativ 2 saptamanii m-au socat si m-au facut sa realizez ca oamenii aia intr-adevar au ajuns la capatul rabdarii. Cand am fost eu pentru prima oara, adica in 2006, deja aveam impresia ca oamenii aia traiesc la cea mai d ejos limita si ma gandeam ca romanii nostrii daca ar fi avut conditiile alea s-ar fi sinucis pe capete. Sa vezi peste Nil un pod de gunoaie peste care poate trece masina, sa vezi taxiuri batrana dacia 1310 si lada, sa vezi un cartier intreg de locuinte in cimitir, sa vezi oameni care dorm pe strada, sa nu vezi treceri de pietoni, sa vezi oameni cu adevarat saraci dar care stiu limba engleza si sunt in stare sa iti zambeasca sincer. Sa va bip de europeni care aveti tot ce va doriti si nu stiti sa apreciati si mai suntei si infumurati. Sa vorbesti cu un egipteand e rand si sa vezi ca marea lui dorinta este sa gaseasca iubirea devarat si sa aiba ceva bani ca sa se poata casatorii. Sa te cazezi la un hotel si sa vorbesti cu omul care iti face curatenie in camera si sa afli care facultatea terminata si stie 4 limbi straine si nu ii este rusine sa munceasca. Poti trage concluzia ca suntem un continent de idioti lenesi care credem c anis e cuvine tot fara sa facem nimic pentru a le obtine. Si mai socat am fost in 2007 cand am aflat ca eu intr-o saptaman am castigat cat castiga mangerul agentiei de turism de acolo in 2 luni si cu toate astea nu ma invidia si nus e purta urat cu mine ba din contra se purta mult mai civilizat decat orice manager am cunoscut pana acum.

Uite asa am primit o lectie de viata importanta, care pe fondul actualelor evenimente am simtit nevoia sa vi-o relatez pe scurt pentru a realiza ca oamenii aia din Egipt sunt mai oameni decat multi dintre noi si ca au ajuns la capatul puterilor. O planeta intreaga sta sis e uita la televizor la ce se intampla in Cairo sau in Alexandria dar nici o mare putere nu intervine si sa spuna stop. Bine ca au fost destepti si au interveni in tari unde nu era cazul, vezi cazul Serbia sau Iraq.

Va sustin oameni, oameni din lumea araba in special Egipt.

luni, 7 februarie 2011

mult timp

Acum sunt la munca si intr-o pauza a unei zile obositoare de munca am realizat ca de mult timp, mult prea mult timp mi-am ignorat bunul prieten de aici. Nu, nu este un prieten imaginar dar nici unul real; este inchipuirea ce o am despre o lume in care as vrea sa traiesc despre o societate utopica uitata de timp si de vreme.
Si ma gandesc intre 2 sedinte ca vreau sa scriu din nou si ca am gresit ca nu am mai alocat timp acestei discutii imaginare dar care totusi reuseste sa fie reala, negru pe alb scrisa.

Cu promisiunea ca voi incerca sa ma tin de scris inchei precum un moderator roman : "Tineti aproape ! "