Duminica dimineata, ora 06:16, am ajuns acasa si de parca as fi un ilustru geniu al literaturii, nedescoperit, ma apuc sa scriu pe blog. In drumul spre casa ma gandeam din nou in einspe zari si eram ferm convins ca o sa scriu plictisitor de mult; iar acum in fata tastaturii fiind, cu ciripit de pasarele pe fundal gandurile mele fug spre al meu pat in care urmeaza sa ma retrag.
Si a fost sambata seara, pentru prima oara pe anul asta am renuntat la tabietul meu de week-end ( cafea la cafeneaua de "fite", club, alcool, acasa, somn ) adica am servit pentru inceput o piesa de teatru " Sado Maso Blues Bar ", cum a fost ? ciudata si amuzanta, minimalista si alerta, sau pe scurt o piesa avangardista. Seara mea a continuat cu savurarea unei cafele pe o sublima muzica a anilor '80 intr-o lumina difuza brazdata de licarirea lumanarilor. In continuare am ajuns la un prieten unde cativa fiind ne-am apucat de o sticla de vin si de facut planuri pt 1 mai, ca doar facem parte din clasa muncitoare si meritam. Sunt surprins ca ma simt bine, nu am fost in club si numai m-am delectat cu frumoasele pipite si ale lor machiaje perfect stridente, cu mirobolantii papagali si ale lor camasi albe si chei de la masini aruncate ostentativ pe mese. Contempland intr-un taxiu fara muzica am realizat ca noi romanii suntem un popor de oameni tristi si superficiali, suntem in stare sa facem cozi la intrarea in x si y club dar nu facem cozi la o piesa de teatru, avem nevoie de cultura ca poate mai castigam si noi un pic de bun simt ca tare mult ne lipseste. Referitor la populatia de noapte, chiar si la cea de zi, suntem un popor de oameni carora le lipseste independenta alegerii vestimentare ( ce s-a chinuit Ceausescu sa impuna cu forta -uniformele, au reusit astia benevol cu "moda" ) si anume :
- majoritatea pustilor : freza de strut, machiati, haine negre si tenesi / nu reusesti sa indentifici sexul pt ca toti se imbraca la fel si numai intelegi care este fata si care este baiatul
- crestem un pic mai mult varsta si avem - barbati : camasi albe, pantofi cu bot ascutit si pantaloni luciosi, sa nu uitam ceasul cat mai mare si pe mana dreapta ( idiotilor ceasul se poarta pe stanga)
- femei : tocuri ( incaltari din lac exact cum au in general damele de companie ), blugi mulati ( mai nou au aparut acei pantaloni luciosi si mulati ), sus deja nu conteaza, ideea este sa fie cu vedere la sani
- varsta nedefinita: hipiotii uitati de vreme sau hipiotii wannabe, bai nene voi nici macar nu existati la nivel spermatozoid cand era in voga acest curent
Bai miei urbani ce sunteti la urmatorele alegeri sa votati un nene anume pe post de presedinte.
Ma opresc si va recomand pt o analiza mai altfel a societatii noastre sa incercati " Comedii la portile orientului " de Andrei Plesu.
In unul din comentarii am primit un sfat foarte bun " change the job ", ei bine l-as schimba dar cica este criza :(. Sfatul continua si in latura sentimentalo-persoanala, eeeeeeeee pai eu nu am prietena nu am ce sa schimb, caut si nu gasesc; pot spune ca sunt un veritabil animal si ca am puterea sa ma adaptez, cand vreau, si la societatea parvenitilor si sa imi vad interesul pt cateva zile, nu de alta dar nu ma dau in vant sa ma iubesc singur.
Si uite asa a trecut jumatate de ceas, afara s-a facut lumina ( fuck - sa vezi ce ma chinui sa adorm ) . Si ma mai mir cand recitesc ce am scris de ce imi lipsesc litere sau de ce sunt puse, mai sus numitele litere, alandala inventand parca noi cuvinte. Dar nu-i nimic eu sunt ferm convins ca oricine se oboseste sa citeasca aberatiile mele nocturne este inteligent si intelege ideea gandurilor mele fade.
Si tot uite asa au trecut vreo 3 zile de cand tot ma gandesc sa trimit un mail cuiva si nu stiu ce sa ii scriu si ma oftic si nu stiu de ce scriu chestia asta pt ca suna nasol dar o scriu ca sa para ca sunt si eu artist si am probleme. Iar persoana respectiva tot fara mail ramane si ma oftic pt ca nu am apucat sa ii spun macar un bye bye o ceva. Nu incercati sa intelegeti pt ca nici eu nu inteleg, persoana in cauza probabil va intelege.
Inca nu m-am prins eu cum sta treaba asta cu scrisul si la fiecare post imi aduc aminte ce zicea invatatoarea : " Introducere, cuprins si incheiere ".
Halal incheiere !
Un comentariu:
Nici nu mai stiu ce sa iti spun...gandurile tale fade ma fac sa zambesc, sa rad, toata ironia ta, tot sarcasmul...
Nu mai pierde timpul...fa ceea ce vrei sa faci...
Vrei sa trimiti mail'ul ala, trimite'l...cand esti la munca si te plictisesti, cand stai la pc, dupa ce mai scrii un articol pe blog...nu mai regreta ce nu ai facut...fa'o...o sa te simti free...
P.S. Mi'a placut enorm si am ras cu lacrimi la partea cu ceasul pe mana "dreapta"...
Sweet hugs,
Dada
Trimiteți un comentariu