Frica de singuratate

Corect este sa incep spunand ca titlul ales este doar ca o concluzie a zilei pentru mine. Astazi am realizat ca cea mai mare frica a noastra a oamenilor este sa fim singuri, nu de moarte sau alte ineptii. Cu diferite intensitati dar toti aveam aceeasi temere si urmeaza exmplele :
- o prietena foarte buna: printre problemele profesionale realizeaza ca problema cea mai mare a sa este singuratatea, faptul ca ajunge seara de la munca si nu are cui sa ii spuna " Buna seara "
- o alta prietena care spre diferenta de prima are cui sa ii spuna " Buna seara ", parintilor, se agata intr-un mod inconstient de speranta unei relatii cu un pusti
- o alta prietena care are si cui sa ii spuna " Buna seara " si are si o relatie cu acea persoana, nu este multumita de ce are acasa si cauta in alta parte si sustine ca este singura ( aici este durerosul moment al singuratatii in doi care este o problema mult mai mare decat probelemele primelor doua fete )
- un prieten care obisnuit intr-o relatie de lunga durata, acum liber fiind, cauta si isi doreste sa aiba din nou o relatie si asta la mai putin de 2 luni de la marea despartire
Si lista ar putea continua dar ce sens are ??? eu sunt sigur ca am reusit sa imi demonstrez punctul de vedere. Si desigur eu, pai ca sa bravez as putea spune ca imi place singuratatea dar de fapt imi este o frica ingrozitoare de ea. M-am obisnuit sa fiu singur vin seara tarziu si aud doar sforaiturile alor mei, la munca stau toata ziua cu castile pe urechi doar ca sa ignor ce se intampla in jurul meu. Acum sincer fiind imi doresc pe cineva cu care sa adorm in brate la un film sau careia sa ii dau un simplu mesaj de noapte buna inainte de a ma duce la culcare. Toti cautam sa avem o persoana langa noi oricat de puternici am fi pentru ca nimic nu se compara cu o vorba dulce, cu o strangere in brate, cu o sarutare fina sau cu un simplu " Buna, de abia asteptam sa te vad. ". Si vrem, si cautam, si analizam si devenim din ce in ce mai pretentiosi si ajungem sa spunem " Nu este corect ". Realizez ca in seara asta sunt trist, dar m-am obisnuit de cateva zile sa stau de vorba si sa zambesc cu o persoana iar acum pentru cateva zile acea persoana dispare din peisaj, iar eu ma simt trist si ma gandesc cu groaza la ziua de maine : " ok, ce dracu fac? ma duc la munca si maine stau ca tampitul toata ziua cu ochii in acel monitor de cacat, care ma va chiori pana la urma, sau ies cu colegii afara ca sa aud acele vesnice dicutii despre cat de naspa este aici, despre cacat si despre sex; sau mai bine ies singur sa fumez, but again - ce dracu ? sunt salbatic ? nu ". O da si realizez asta este o lamentabila gandire dar pt mine reprezinta o cumpana de miez de noapte; pana maine imi dau eu seama ce o sa fac. Maine este vineri, super a venit week-end-ul, asa si ? iar ies la cafea, iar ies in club, cu aceiasi oameni, probabil iar ma imbat si ajung acasa si ma gandesc : daca aveam pe cineva nu beam si nu ma durea capul acum dormeam zambind, ham da bine ok.
Ce monolog stupid as putea spune.
Probabil citesti acum si ma judeci dar iti spun ca sincer fac ceva pe relatia care tu o ai si crezi ca este perfecta si nici unul dintre voi nu scapa nici o ocazie de a flirta cu alte persoane, va iubiti nu ? ipocritilor !!! nu stiti ca iubirea are la baza respectul ? voua va lipseste cel de sine ce sa va mai ceara omul respectul pentru o alta persoana. Recunosc sunt un pic anti social acum dar maine seara promit sa ma imbat si sa imi realizez singuratatea si sa imi reprim aceste ganduri.
HAHAHAHA razi si te amuzi amice dar mai devreme sau mai tarziu vei fi la fel.

Am totusi si o descoperire, fericita de aceasta data : audiobook. O bucurie pentru suflet citirea unor lucrari extraordinare de catre niste oameni extraordinari, reusete sa iti induca o stare extraordinara. Si daca am folosit de prea multe ori cuvantul " extraordinar " te inseli pentru ca ar merita de mult mai multe ori.

De cand am inceput sa scriu acest post m-am gandit sa scriu si ceva fun, dar ca sa vezi nu imi iese nimic. Pentru voi ar fi fun ceea ce pentru mine este deja dezolant, cum ar fi :
- lucrez intr-o respectabila companie multinationala care ofera salarii de cacao
- in aceasta companie lumea sta la birou si isi mananca mucii
- aici oamenii miros a transpiratie si isi fac dus " aproape in fiecare zi "
- aici oamenii se lauda ca dau basini pana trag dunga pe chiloti
- aici oamenii se descalta la birou de te miri ce miroasa asa infernal pe tot etajul
- aici oamenii sparg seminte intr-o maniera foarte business like
- aici oamenii nu isi stang frimiturile dupa masa pe care au mancat
- aici oamenii au incaltarile murdare de noroi de parca ar lucra pe santier
Si ar mai fi multe de spus dar m-am socat realizand ce frumos am vorbit despre ei numindui " oameni ".
Nu-i asa ca ai vrea sa lucrezi si tu unde lucrez eu ?