aberatii adunate

Ma gasesc din nou tot singur, tot cu ale mele ganduri fade, in fata aceluiasi laptop la care inca mai platesc rate, tot cu aceleasi temeri la care parca s-au mai adaugat cateva. Si incerc sa astern ceva aici si de data asta simt ca nu am nici o noima.

Refularea sociala pe ziua de astazi vine din faptul ca pur si simplu unii dintre noi sunt prea preocupati de viata altora, si pe cuvant daca ii inteleg. Stau si imi inchipui cam cat de monotona ar trebui sa fie viata unui om in cat sa ajunga sa discute doar despre viata altora.
Astazi m-am regasit, dupa multa vreme, la rascrucea unor ganduri/sentimente: spuneam ca am intalnit fericirea si inca spun asta dar cred ca am reusit astfel sa provoc nefericirea altcuiva. Ce sentiment f...d up, sa ma simt vinovat sau sa nu imi pese si sa ma bucur in continuare ?
M-am saturat sa fiu o javra, caci belive me am fost, vreau doar sa ma bucur de un apus ca de un rasarit, vreau sa fiu lasat in pace; si sa bip in ea de societate ca parca zici ca nu vrea sa ma lase si ma considera un soldat dezertor. Da stiu, comparatie mai tampita nu gaseam ? dar exact cum ziceam si ieri greu este sa incerci sa urmezi un drum.

Exista o persoana care de fiecare data imi comenteaza posturile si in seara asta vreau sa ii multumesc, de ce ? pentru ca este placut sa vezi ca exista oameni care impartasesc gandirea ta. Si sunt sigur ca mai exista si alte persoane care doar citesc si uneori se regasesc in ce scriu, vreau sa le multumesc si lor pentru ca monologul meu parca este facut pe o scena si dispare frica ca vorbele mele vor bantui prin aer pana vor gasi o ureche sa le auda.

Si ea cea de care va spun, cea careia vroiam sa ii dau e-mailul ( si nu l-am dat ), cea care ma face sa zambesc, cea care ma face sa ma gandesc la mult prea multe lucruri in fiecare fractiune de secunda, citeste ce scriu eu si uneori imi este teama sa nu inteleaga gresit gandurile mele si ma bucur ca uneori poate nu realizeaza ca scriu despre ea sau pur si simplu nu vrea sa imi arate ca si-a dat seama.

Ca sa imi scot si frustrarea amuzanta: vine 1 Mai si la munca oameni care de mult au trecut de anii studentiei isi fac planurile de mers la mare in Vama Veche. Revin asupra ideii, bai hipie wanna be ideea aia este pentru tineri ascultati melodia aia de la voltaj - 20, nu de alta dar poate realizati ca fiecare varsta reprezinta o etapa din viata. Da si mie mi-ar placea sa fiu vesnic tanar dar nu se poate. Iar voi rahati fleoscaiti, va atarna burtile si vreti sa faceti nudism in vama - scarbosilor.

Revenind la un post mai vechi acum voi spune la toate cele de mai sus : "asa si ?" si agale imi voi fuma tigara de noapte buna dupa care noapte buna.