fantastic-minunat-sincer

Cum spune si Grasu "azi nu, azi este despre mine ". De ce nu as scir si despre mine strict ? De ce nu as intra si eu pentru un post in tagma celor care isi varsa viata personala in minuatul web ?
Fac pariu ca doar de la aceste prime randuri uni ochi s-au facut cat cepele iar unele persoane au exclamat " uuuuu interesant ", pentru ca nu-i asa ? tare interesanta este viata altora. Sa nu ii uit si pe cei care probabil deja se gandesc sa ma sune sau sa ma contacteze si sa ma intreba daca sunt nebun ? DA sunt dar va rog sunati-am ca si asa vorba celor de la Sarmalele Reci - Telefonul nu mai suna, frumoasa melodie de care mi-am adus aminte acum.



Sa inceapa balul !!!

Ziua a inceput ca orice alta zi din ultima vreme, cafea o felie de paine si fuga la munca. Nu are sens sa amintesc de timpul petrecut la munca caci as pierde good-vide-ul ce cu greu l-am obtinut. Ziua nu pormitea sa iasa cu nimic din banalul zilelor mele. A venit sfarsitul de program si nervii deja erau intinsi la maxim si stiam ca nu voi da peste acel zambet care ma facea sa uit. Imi era foame si am intrat intr-un fast food si deja in clipa in care clientul tipic roman se lipea de spatele meu, am simti ca voi izbucni si atunci mana prietenului meu pusa pe tava mi-a adus aminte ca mai bine ar fi again sa tin in mine.Sper ca macar o data voi iesi in strada si voi urla pentru ca asa simt. Am mancat linistit afundat in meandrele gandurilor mele incercand sa gasesc ceva sa spun care sa nu aiba legatura cu persoana mea, si nu reuseam, parca totul incepuse sa se invarta in jurul meu. Am terminat ne-am ridicat si am pornit la pas inspre una dintre noile si frumoasele terase ale centrului vechi. Aici urma sa ne mai intalnim cu un alt cuplu si cu prietena lui, dar cum ei mai aveau ceva pana sa vina am decis a ne aseza la o masa si a ne comanda clasica bautura numita cafea. Din nou era liniste si incercam sa gasesc ceva sa spun si din nou nu gaseam decat despre mine. Au venit si restul si au inceput discutii in gol cu zambete aruncate in aer si cu tristeti lasate sa zaca in suflet. Minunata locatie se afla intre doua case, de fapt este gangul unui vechi han de negura timpului uitat, se vede cerul in toata splendoarea lui, intr-o sublima liniste pe fundal se aude o muzica ce te face sa visezi, lumea vorbeste incet, este genul de loc unde iti doresti sa mergi cu ea sau cu el. Dar eu eram acolo cu ei, prietenii mei. Luand o pauza de la discutie mi-am dat seama ca nu ma regaseam in subiecte, ca locul meu nu era acolo.
Mi-am aprins o tigara.
Si eu umilul perfect actor distribuit in acest magnific rol de aproape 25 de ani, decid sa iau o pauza si sa strig STOP. Priveam inspre cer si in privirea mea se confundau norii cu fumul ce iesea din tigara ce ardea nestingherita cu toate ca a mea comanda fusese clar data.Cu toate aceste am zabovit un timp cu ochii inspre vazduhul prieten. Si totusi prietenii mei vorbeau in continuare doar ca nu ii mai auzeam, si totusi lumea in jurul meu se misca doar ca nu o mai observam. Si ne-am ridicat si am plecat si vedeam cu masinile trec pe strada, vedeam cum luminile lor vin si dispar parca in fractiuni de secunde. Si ma uitam la oameni pe strada si se miscau dar parca stateau in loc. Am stat pe marginea fantanii d ela universitate si am privit doar eu si cu cei doi cei mai buni prieteni si ei se jucau si spuneau apei ce culoare va urma si vroiau sa ma includa in jocul lor dar eram preocupat sa aud apa cum sopteste sa ma uit la ei ce frumos se jucau sa ma uit la banca din spate pe care doi indragostiti stateau si in brate se tineau, eram preocupat sa ma uit inspre domnul in varsta ce zabovea pe banca din dreapta si pare se ca apa ii oferea si lui aceeasi liniste pe care mi-o oferea mie. Si am realizat pentru o secunda, cat egoism din partea mea sa cred ca doar eu ma bucur de acel moment. Si ei, prietenii au ramas in statie la bus iar eu am plecat, chiar eram singur acum. Mai m-am uitat pentru cateva secunde la fantana si cum apa ei isi schimba culoare ca prin magie parca dar era de fapt tehnologia. Am pornit usor si am coborat in pasaj, acolo un magazin de mobilier a montat, in scop demonstrativ, cateva canapele si eu am deschis ochii. Pe o canapea statea un baiat singur cu un trandafir in mana, pe o alta canapea stateau o familie cu copilul sau , pe o alta canapea statea un tanar cuplu si intre ei era o pizza si pe o ultima canapea stateau doi tineri iar in clipa in care am trecut prin dreptul lor el tocmai ii spunea ca iubeste si nu am mai auzit decat atat pentru ca mi-am pornit din nou muzica din casti. Si as fi vrut sa zabovesc si eu acolo dar timpul trecea si altii aveau mai mare nevoie de acel moment de respiro. Eu oprisem timpul ce nevoie mai aveam sa ma odihnesc. Si am iesit din pasaj si parca totutl stata dar totul se misca. M-am suit in tramvai si eram doar eu cu muzica mea si pana sa ma dumirec ce se intampla am ajuns acasa si mergand agale inspre casa realizam la fiecare pas ca mi-am reluar rolul fara macar sa anunt sau de fapt lumea nu s-a oprit pentru mine, doar mie mi-a placut sa imi inchipui ca pentru o vreme sunt stapan si eu tin strns fraiele destinului si ii comand incotro sa mearga.
A fost minunat, extraordinar si acum in timp ce scriam o emotie puternica ma incerca.
Sa o las afara sau sa o izolez si pe ea ?
Ies pe geam si ma voi decide privind instelatul cer.