dezamagire si tristete

Da again imi exprim dezamagirea la adresa acestei minunate generatii care este nepasatoare si a uitat de orice trasatura umana.
Cum am mai spus lucrez intr-o companie multi nationala, si aici avem o echipa de oameni cu inima mai mare care periodic au initiativa de a strange bani pentru camine de copii. Acesti oameni au tot respectul meu. Ati ghicit fac parte din tagma celor care nu ar da nici un leu pentru animale, fac parte din tagma celor prefera sa ajute copii pentru ca unul dintre acei copii care nu a avut sansa poate fi urmatorul mare geniu al acestei planete. Si se da un mail catre toata masa de angajati in care se anunta ca s-au pus la diverse etaje cutii in care pot aduce jucarii sau carti si ca s-au amenajat si urne in care pot da bani. Dezamagitor este ca foarte multi nici macar nu se obosesc sa citeasca acel mail. Am avut in urma cu 2 ani si eu aceasta initiativa, si am fost dezamagit. Am stat o samabata intreaga sa selectez jucariile pentru ca se pare ca desteptii au crezut ca participa la programul de reciclare nu la o initiativa menita sa aduca un zambet pe fata unor copii care si asa au indurat prea multe si nu mai au nevoie si de mistoul unuor oameni de nimic. Suma stransa cand am avut aceasta idee a fost foarte mica, ea a devenit destul de mare dupa ce un cor format din angajti s-a plimbat printre birouri si a strans bani. Revenind in zilele noastre si la dezamagirea mea, ma intalneam cu o colega/amica sa ii dau si eu bani pentru acest lucru si am facut gresala s ama ridic in picioare si s aimi intreb echipa daca vor sa participe si ei ca eu oricum bat drumul pana acolo; raspunsurile m-au facut sa grabesc pasul ca sa ajung afara cat mai repede si sa pot injura in voie. Raspunsul unuia dintre ei a fost ca cel intereseaza pe el de asa ceva si de ce ar da bani, raspunsuri au mai fost de genul ca ei nu au si asa mai departe. Spun ca sunt dezamagit ca s anu folosesc cuvinte mai dure, pentru ca toti oamenii astia nepasatori gasesc bani pentru vacante in tari straine, sau pentru concerte, sau pentru beri, dar pentru niste copii NU.
RUSINE doar atat pot spune RUSINE !!!
Si ne mai miram de ce am ajuns cum am ajuns ?!
De fiecare data cand analizez valorile majoritatii raman cu un gust amar. Nu contest ca exista si exceptii si bravo lor, demonstreaza prin asta ca sunt oameni.

Saptamana asta am avut o serie de interviuri care s-au incheiat cu succes si pot spune cu bucurie ca am obtinut pozitia car emi-o doream si care sunt convins ca mi se potriveste. Om observat 2 chestii importante in perioada asta. Ca victoriile obtinute de unul singur si fara a avea cui sa le impartasesti sunt victorii amare, sunt victorii dar te bucuri tu cu tine si esti tu mandru de tine. Si am mai observat sau mai bine spus am descoperit ce inseamna oamenii care vorbesc despre tine fara sa te cunoasca si anume ajunge imaginea ta sa fie patata si exista chiar riscul sa pierzi anumite lucruri. Asa ca oricui imi mai spune de astazi vorba aia veche " Cainii latra si ursu trece ", ii voi spune pe un ton calm si delicat sa-si ia vorba si sa o indeses unde considera dumnealui sau dumneaei de cuviinta. De abia vineri la o zi dupa interviu mi-am dat seama la intrebarea " Care este cel mai important lucru din viata ? " eu am raspuns : " Cred ca cel mai important lucru din viata unui om este sa jaunga sa isi intemeieze o familie ". Vineri cand am realizat acest lucru mi-am dat seama ce este important pentru mine.

Unii spun ca singuratatea este o binecuvantare uneori, eu o urasc mereu.

Si uite ca iar revin, se pare, la subiectul meu favorit...iubirea, relatii and other bla bla of this kind. Iubirea poate fi descrisa foarte simplu printr-o fraza : de la extaz la agonie. Stim foarte bine ca in orice relatie unul iubeste mai mutl si unul mai putin, acum depinde care esti tu ?
Cum sti daca te-ai indragostit si duapa ai cum sti daca iubesti ? Pai sincer va spun cu siguranta ca nu este ceva care constientizezi in fiecare secunda dar iti dai seama ca iubesti atunci cand faci lucruri nebunesti de genul sa te duci dupa partener/a oriunde ar fi plecat/a doar ca sa ii faci o surpriza si sa ii vezi acel licarit in privire, te duci pana la ea/el acasa si ii duci o prajitura si pleci dupa ce i-ai furat un sarut, mergi pe strada si pur si simplu iti vine sa ii cumperi flori, iti pui toti prietenii sa ii dea mesaj ca il/o iubesti, te duci cu RATB-ul pana la aeroport sau gara si il/o astepti sa vina, uiti de rusine, renunti la jocuri adolescentine, cedezi din orgoliu, nu iti este rusine sau frica sa plangi in fata ei/lui, atunci cand daca l-ai/ ai suparat/o esti in stare sa faci orice ca sa te ierte si sa ii demonstrezi ca a fost o gresala si lista cred ca ar puta continua doar ca eu sunt mult prea obosit. Cum sti ca totul chiar s-a trminat si ca trebuie sa renunti chiar daca mai iubesti ? Pai in clipa in care celalalt iti spune ca are pe altcineva sau ca nu te mai iubeste, si desigur atunci cand te insala. Restul eu sunt de parere ca la orice altceva se poate rezolva cu rabdare si timp si vointa si iubire and so on. Viata iti va da multe si nenumarate dezamagiri dar trebuie sa treci peste ele fara sa schimbi nici macar un pic din fiinta ta si din increderea care o ai in ideea asta abstracta de iubire. Prieteni vor fi intotdeauna sa iti zica ca este bine ceea ce faci sau ca nu est bine ceea ce faci, sa iti spune ca te injosesti sau ca esti prea indiferent si multe altele; important de retinut este ca trebuie sa faci ceea ce iti spune inima, nu sa asculti sfatuirle a x persoane care intotdeauna iti vor da sfatuirle bazanduse pe dezamgirile lor sau bucuriile lor. Important este sa faci ceea ce simti, pentru ca ai putea ramane placut surprins de impact sau foarte dezamagit dar in final vei putea canta " I did it my way ". Iubirea est frumoasa tocmai pentru ca esti nebun/a si nu iti mai pasa de nimic. In ambele stari ale iubirii ( extaz si agonie ) de fapt experimentam sentimentul uitarii de sine, asta daca reusim sa lasam sa mai dicteze si inima nu doar creierul care imbibat de perceptii si sfaturi de 2 lei si inhibitii si rautati.



Week-end-ul trecut am fost la nunta unor prieteni unde majoritatea invitatilor ne stiam de peste 10 ani si va inchiputi ca nu ne mai vazusem cu totii de mult timp. Fiecare povest unde ajuns prin ce a trecut si ce face acum, frumos. Unii casatoriti, altii cu copii. Un amic spune a ca el s-a desparti de prietna lui in urma cu 10 luni si ca el inca o iubest si ca o asteapta sa se intoarca; pe momnet am gandit ca omul este nebun si spre diferenta de restul m-am abtinut sa fac vrun comentariu la confesiunile lui. Acum realizez ca de fapt el iubeste, ca el gandeste cu inima, acum realizez ca este posibil sa fiu si eu in aceeasi situatie mai devreme sau mai tarziu. Viata a fost atat de ciudata incat a rusit sa formeze mai multi nebuni care sa creada in iubire si nu cred ca este nimic rau in asta. Sincer va spun ca eu chiar il admir pe acest om in primul rand pentru ca simte si face acest lucru si in al doilea rand pentru c anu ia fost rusine sa recunoasca acest lucru. Bravo prietne iti voi urma exemplu atata timp cat inima mea va bate pentru aceeasi persoana. Desigur ca au inceput mistourile,cum ca ar fi obsedat or something iar omul s-a explicat timid si retras ca nu vede nimic rau in faptul ca el ii aduce aminte from time to time persoanei iubite ca el inca mai tine la ea si ca si-ar dori sa se impace.
Cu siguranta ca oamenii care au uitat acest frumos sentiment sau care nu l-au trait niciodata si viata lor se ghideaza dupa un pragmatism inedit, uneori de admirat, vor spune ca, chair daca se vor imapca lcrurile nu vor mai fi la fel. Aici ar putea el sa va contrazica, eu si probabil ca si acei oameni care s-au certat si duapa s-au impacat si a fost totul frumos. De ce ? pentru ca o cearta intre doi oameni da ocazia fiecaruia sa spuna absolut tot si intr-adevar sa se elibereze de lucrurile negative si sa o ia de la zero; pentru ca timpul petrceut departe unul de altul in care se sufera reprezinta de fapt si timp de gandire si de realizare in primul rand al sentimentelor si in al doilea rand al propriilor greseli si in ultimul rand,dar cel mai important, sa pune fiecare in balanta lucrurile bune si lucrurile rele. Un om intelept a spus ca " viata in doi este ca un butoi derahat cu o pojghita de miere deasupra " si un altul daca nu chair acelasi a spus ca " suma lucrurilor bune trebuie sa fie cu unu mai mult decat suma lucrurilor rele ".
Pentru tot ce am scris eu voi ramane in bula mea si voi crede in iubire, cine nu, ei bine ii spun de acum ca il compatimesc. Intotdeauna trebuie gandit ca " speranta moare ultima ".

Ca de obicei sunt ferm convins ca am scris haotic si este greoi de citit. Dar am aflat cu bucurie in ultima vreme ca destul de multa lume imi citeste blog-ul si ca, chiar apreciza modul stupid in care scriu eu sau stupiditaitle despre care scriu eu. Pot spune ca va multumesc si ca va felicit pentru ca orice persoana care are rabdare sa citeasca si sa inteleaga ceea ce scriu intra in micul meu univers in care oamenii sunt buni, exista dragoste and so on. Acum inapoi la realitate unde din ce in ce mai multi oameni nu sunt rai sun javre, la lumea in care din ce in ce mai mult dragostea este conditionata de lucruri materiale, unde iubirea nu invinge mereu oho si tot asa dar din nou ma opresc pentru ca nu vreau sa dezamgesc sau sa intristez pe cineva.

Va doresc o zi buna pentru mine acum la 3 dimineata se va numi o noapte buna. Si intaresc rugamintea de acum cateva posturi : nu interpretati, mai bine lasati un comentariu si cu siguranta va va raspunde ori alt cineva care ca si dvs citeste acest blog ori va voi raspunde eu.

Plecaciuni !