deruta

Foarte tare, dupa o zi infernala de munca pleci relaxat cu jucaria in ghiozdan si ajungi la terasa favorita cu gandul de a mai scrie inca o pagina pe blog ca sa te poti relaxa. Surpriza neplacuta, avand in vedere ca lucrez intr-o companie multinationala se pare ca jucaria lor nu vrea sa faca un pci de dragoste cu reteaua de aici. Incerc de cateva ori dupa care ma dau batut si iau inteleapta decizie de a scire intr-un fisier word si mai apoi diseara cand voi ajunge acasa sa transfer tot pe blog. Partea nasoala la acesta solutie este ca eu in nebunia mea am impresia ca nu scriu dar incercam incercam…..
Ieri noapte inainte de aincepe sa scriu am aruncat o privire spre cer cautandumi iubita si nori asemeni unor porti de fier se punea in calea noastra si o intrezaream dar cu privirea nu o gaseam. Am inceput sa scriu fara a imi mai consulta muza si nu stiu ce a iesit pentru ca dupa cum bine am mai spus, eu niciodata nu mi-am citit post-urile. Le pastrez aici si probabil la batranete le voi citi impreuna cu nepotii si ne vom amuza impreuna de cum incerca bunicul lor sa schimbe lumea si sa convinga oamenii ca fara iubire si pasiune totul este de prisos. Cand am terminat post-ul am iesit pe geam din nou pentru a imi fuma tigara de noapte buna, si toti norii disparusera si ea iubita mea s euita la mine dezamagita ca nu am avut destula rabdare si ca nu am insistat asupra norilor sa plece din calea noastra. Am incercat sa ma inteleg cu ea si sa o impac, nu am reusit si parca la un tipat de al ei nori toti se adunara si nici macar sa o intrezaresc nu mai imi era permis. Trist mi-am intors spatele si m-am asezat in pat si parca o lacrima de dezamgire am varsat. Diseara va fi o noua noapte si poate supararea ei a trecut in tot acest itmp si impacarea va fi sublima si rafale de vant ce suiera precum trompete vestind marea reunire.
Dar gata hai sa iesim din starea asta.
De ceva vreme ma tin sa scriu o scurta idée despre lumea blog-erilor. Eu stiu de la mine caa tunci cand nu am avut nimic de impartasit pur si simplu nu am postat nimic, in schimba vad ca exista un trend numit leapsa in care se provoaca unii pe altii despre ce sa scrie. Bai pe bune acum, a scrie doar ca sa scrii mie unul mi se pare prostitutie. Probabail ca acum se vor gasi sa mentioneze dreptul la libera exprimare asa ca dau replica in avans : si eu am acelasi drept . In conceptia mea blog-ul este un jurnal asupra caruia iei decizia sa il impartasesti cu restul oamenilor.
Si am mai spus in trecut si stiu ca ma repet dar ma bucura Bucuresti. Stau linistit aici si nimeni nu ma deranjeaza, ma simt in elemental meu, nu simt nici o privire care sa ma analizeze. Acum cateva zile analizam impreuna cu prietenii lumea pe strada ( nu ca am fi noi niste minunati dar avem pretentia ca avem bun gust ) si realizam facand abstractive de cei cativa cocalarus maximus si cele cateva pitiponcus storfus, ca romanul a inceput sa invete sa s eimbrace, a inceput sa s eimbrace foarte misto, este foarte placut sa vezi in sfarsit si pe straziile patriei originalitate si modele despre care poti exclama ce misto a combinat si sa te inspire fara sa mai fie nevoie sa te uti in mai stiu eu ce reviste de moda expirate sau site-uri trecute de vreme. Nu ca sunt impotriva faptului sa te inspiri din reviste and so on dar daca cineva imi gaseste revista unde iti sunt prezentate garderobe adaptate la realitatea financiara a Romaniei, eu ii dau un premiu. Imi pare rau ca nu am ochelarii de soare la mine caci eu sunt acea persoana care in permanenta are ochelarii de soare la el si ii si poarta cu toate ca toata lumea il considera rogant datorita acestui lucru. Oare nu a stat nimeni sa analizeze inainte sa judece ? Exista atatea si atatea motive sa porti ochelarii de soare : poate ai un ochi vanat, poate nu esti odihnit, poate ai baut cu o seara in urma, poate ai cercane, poate ai plans, poate iti vine sa plangi sau pote pur si simplu nu vrei sa se uite orice strain in ochii tai. Cred ca asputea sa mai gasesc cateva motive dar doar astea imi vin in minte acum.
Sunt dator fata de un amic sa il citez, suna frumos ceea ce spune el si cu toate ca nu sunt de acord cu spusele sale le mentionez aici pentru ca am simtit in cuvintele sale ca sunt din inima :
“ Frate o femeie iubeste cu adevarat doar atunci cand este mama sau sora “
Oare o avea drepatate sau nu ? nu stiu. Eu unul prefer sa raman in visele mele si sunt constient ca o femeie dezamgita va spune acelasi lucru despre barbate. Asa ca adevarul este mereu undeva la mijloc si tine de contructia fiecarei personae in parte.
Ca tot am inceput sa citez ei bine mai citez o amica ( cred ca am mai exprimat ideea ei intr-o forma sau alta ), ea venind dupa o mare dezamagire peste care a reusit sa treaca pentru ca a iertat :
“ Relatiile sunt frumoase, ai parte de distractii, zambete, vorba frumoase, faci dragoste, auzi si spui declaratii de dragoste si totul este precum o frumoasa povestire. Intr-un final trebuie sa platesti “
Din nou, adevarat sau fals, chiar nu stiu, daca ma uit la relatiile oamenilor casatoriti ( ma refer la parintii acestei generatii din care fac parte ) observ ca lumea nu prea plateste, niste restantieri domnule; daca ma uit la generatia mea bai nene pai jos palaria suntem o genratie de buni platnici ne platim datoriile la timp si cu varf si indesat iar daca intarziem sa facem plata pai recunoastem singuri si platim si penalizarile. Bravo domne bravo, macar suntem cinstiti, nu ?
Momentan cred ca am ramas fara idei dar pana la noapte cand ma voi intalni cu iubita mea ce linistita va aparea pe cer cu sigurnata imi vor mai alerga cateva ganduri prin minte. Si da sunt gelos ca o puteti vedea si voi si ca va puteti bucura si voi de lumina ei in aceste calduroase nopti de vara.

Pana aici am scris cat am fost singur. O foarte buna prietena a venit am zabovit la o cafea si am avut o seara minunata. Este o senzati misto sa realizezi ca ai in jurul tau oameni care chiar te apreciaza. In afara de o cafea buna, 2 chelnerite dragute si o discutie cu o buna prietena altceva nu s-a mai intamplat si nici idei de ceva nou nu au mai venit.

Noapte buna si apreciativa pretenii adevarati.