miercuri, 26 mai 2010

Un Anonim Celebru

Asta imi place mie in ultima vreme sa cred despre mine. Probabil ca unele persoane recunosc fraza dintr-o melodie. Probabil ca unele persoane exclama : " pai clar ca esti un anonim " iar alte persoane probabil considera ca sunt arogant pt ca imi aloc singur titlu de celebru.

Acum ceva vreme cineva imi spunea ca scriu doar atunci cand sunt suparat ( parca am mai abordat o data acest subiect, imi este prea lene sa ma conving cautand ) si da, pai da, asa este, cand dracu vrei sa scriu cand sunt fericit ? Oamenii se uita la filme de actiune pt ca undeva in subconstientul lor au nevoie sa mai creada in eroi si zane, oamenii se uita la stirile d ela ora 5 si privesc cu interes nenorocirile altora pentru ca le face bine la psihic sa vada ca altii o duc mai rau decat ei. Asta nu inseamna ca eu scriu aici ca sa citeasca cineva anume, really i don't give a bip da bip, si iar bip. Pt ca asa vreau eu.

Scriu astazi pt ca in urma cu vreo saptamana si un pic a fost ziua mea si m-am decis, ca o persoana constincioasa ce sunt, sa-mi fac un bilant de sfert de secol. Cine sunt, ce am realizat, unde am ajuns si unde vreau sa ajung and other cacaturi de genul asta.
Si da in seara asta am chef sa scriu cu toat ca am o unghie data peste cap, cu toate ca sunt cam foarte suparat, cu toate ca gandurile mele sunt in taspe zari, cu toate ca am stat pana la ora asta si m-am uitat la finala Cupei Romaniei la fotbal ( nu nu sunt un mega microbist ), cu toate ca viziunea mea asupra lumi in momentul asta nu este tocmai clara, cu toate ca ma cam doare maseaua si cred ca as mai putea gasi inca vreo 20 de motive impotriva. Tot timpul am zis ca nu vreau sa scriu in acest blog despre mine ca si persoana ci despre lucrurile pe care eu le vad, despre persoanele pe care am avut placerea sau neplacerea sa le intalnesc pana acum.

Sa incepem cu inceputul, adica cine sunt ? Pai eu sunt un anonim celebru, da citesti bine, un anonim celebru, arogant si de multe ori fitos peste limite, am crescut intre golani si am avut ocazia sa cunosc scursurile societatii si oameni de care te feresti cand ii vezi pe strada. Nu nu este un motiv de mandrie ci un motiv de bucurie ca am stiut sa valorific acest lucru, voi reveni. De asemeni am avut ocazia sa lucrez pentru unii dintre cei mai importanti oameni in termeni de afaceri si pregatire intelectuala. Un motiv de mandrie modesta. Adevarata mea mandrie apare in punctul in care am unit aceste 2 lumi si am facut comparatie si am tras din fiecare tot ce am considerat mai bun de la fiecare. Am avut parte de cea mai buna educatie, cei 7 ani de acasa oferiti de o femeie care avea scoala vietii si stia ce este important in viata cu adevarat. Deci pot spune ca am crescut cu modele intre modele.
Nu sunt ok cu cine sunt la acest moemnt pentru ca doar oamenii plafonati si inculti se multumesc cu putin.

Spre neplacerea mea toatala fac parte din cea mai tampita generatie a tuturor vremurilor, genaratia care pune pret pe bani, generatia care nu stie sa iubeasca, generatia care nu stie sa recunoasca atunci cand greseste, generatia care crede ca minciuna este calea spre succes, generatia care a avut modele si nu le-a analizat, generatia care este ignoranta, generatia care sparge banii parintilor in cluburi, genratia care isi prajeste creierii si isi umfla narile, genratia care asteapta sa i se dea fara sa se lupte, generatia care isi cumpara haine de firma dar uita sa se spele, generatia care este inebunita dupa gadgets dar nu isi cumpara betisoare de urechi, generatia care isi cumpara masini scumpe si nu mananca la pranz, generatia care isi bate joc de aceasta tara, generatia care este inebunita sa vada Viena doar pt ca are un mare magazin outlet, generatia care este inebunita sa vada Barcelona doar pt ca este cool, generatia care vrea sa mearga la Paris cu partenera/ul pt ca asa au vazut in filme, generatia care isi face tatuaje pt ca asa au vedetele, generatia de baieti care se epileaza pt ca este cool si cu proastele care ii apreciaza, generatia in care lumea vrea sa alerge pe strada in curul gol si sa isi exprime sexualitatea, generatia care a trecut de la telefon fix cu roata la telefon mobil, generatia care nu vrea se se mai deplaseze cu trenul ci cu masina si ii doare in cur de mediu, generatia care se duce pana in varful muntelui cu masina de lene da-l in gatu masii de mediu las ca fac o donatie cand ajung acasa, generatia egoista care nu mai crede in realizarea in doi.
Unde am ajuns ?
Incotro ne indreptam ?
As mai putea sa continui ?
Ce parere am ?
Am ajuns fix nicaieri.
Ne indreptam inspre nimic, inspre o lume lipsita de orice moralitate.
As putea sa scriu cel putin inca pe atat despre aceasta " minunata " generatie.
Imi este rusine ca fac parte cu varsta din aceasta mare masa de oameni si ma bucur ca am gandirea mea, formata din a pune pe o lista, fata in fata, ce este bine cu ce este rau. Nu jignesc pe nimeni dar tu cel care citesti acum daca te opresti un pic din agitatia ta si te uiti in jur vei observa acelasi lucru. Caci poate pana mai ieri ma incadram si eu la unele din mai sus prezentatele laude sau poate la altele chiar mai rele.

Cum m-am obisnuit acum imi iau pauza de dus si de tigara si de contemplare privind la luna, dupa care revn sa scriu despre orice altceva imi va sopti iubita mea Luna ;).

Pit-stop : in timp ce facem dus mi-am adus aminte de o faza de acum cateva saptamani. El un amic de al meu, iar ea o cunoscuta. Imi spune omu fericit intr-o dimineata ca domne ei sunt impreuna si ca el o iubeste. Bun, totul si frumos. Fostul ei prieten detine o masina de cateva 10 mii euro si locuieste intr-o casa ce lejer depaseste " prima casa " and so on; adica omul are bani. Ii explic amicului meu acest aspect si el imi spune ca este constient de acest aspect: ca fostul ei are o galagie de bani, ca ea provine dintr-o familie cu o oarecare dare de mana si ca el este asa mai inspre patura muncitorimii. Si normal ca ma arat contrariat si il intreb ce este in capului la care el imi spune senin : Domne....si ea mi-a spus ca ma iubeste. Bazandu-ma pe cate am trait, vazut, auzit ii spun sa isi bage mintile in cap ca mai devreme sau mai tarziu iubirea aia nu va mai fi de ajuns si isi va primi o replica peste ochi de genul : " TU niciodata nu ai bani, unde vrei sa merg eu cu tine ". S-a uitat la mine un pic dezamagit si cu indoiala simtinduse in glas mi-a spus ca nu ii pasa si ca nu crede ca se va ajunge la acel moment. Sincer amice nu imi doresc sa ajungi in acel punct si iti doresc tot binele din lume. Poate da Divinitatea si vei fi tu primul care va contrazice proverbul ala vechi : Saracii cu saracii si bogatii cu bogatii, fiecare in lumea lui; sau creatia mea : Paduche la paduche trage, pentru ca paduche la instarit nu poate decat sa poposeasca caci bogatul are bani de insecticid.
BAFTA AMICE !

A venit si caldura, si ziua se anuta sa fie din ce in ce mai insuportbail dar noaptea este asa de frumos incat ar fi pacat sa nu te relaxezi 5 minute privind luna si cerul instelat.

Privind asa la cer si gandidu-ma la ale mele mi-am adus aminte ca acum cateva luni un prieten ma intreba el cum isi da seama cand este moemntul potrivit sa renunte la relatia in care se afla pentru ca el nu mai suporta si ca lucrurile nu merg bine. Atunci am facut o mare gresala pentru care acum imi cer scuze, i-am spus ca trebuie sa rnunte atunci cand nu se mai simte bine si nu mai vede nici o solutie, am gresit nspus de tare. Pui punct unei relatii atunci cand numai iubesti sau atunci cand esti prea las sa mai lupti pentru ceea ce iubesti. Iubirea nu-i usoara tocmai asta o face atat de frumoasa, si cu atat va fi ea mai dulce dupa ce amandoi veti lupta sa rezolvati divergentele caci baza unei relatii este iubirea. Multa bafta in luarea deciziei corecte.

Iar daca iubirea a disparut atunci fi corect si anutati partenrul si consoleazate eventual cu urmatoarea melodie.

Respect si somn usor !

2 comentarii:

ImChannahAndIveLeftMyTown spunea...

UHm... could you pleaaaase write on your blog if they break up? I've a lot of faith in the love-conquers-all saying :">
And second....
My personal opinion ... nu renunti la o relatie pentru ca esti prea las sa lupti pentru ce iubesti... nu alegem noi pe cine iubim :))) e trist, dar a dracu' dragoste chiar e oarba uneori :) Renunti cand simti ca entitatea pe care tu o iubesti, proiectia aia de care esti indragostit nu se mai suprapune deloc cu persoana cu care formezi un cuplu ... (cred)

Eu sunt cu o gradinita mai mica decat tine... daca tu te plangi ca faci parte din generatia aia... mie ce-mi mai ramane?
xx

Nicholas spunea...

cu parere de rau, cred ca mai ramane pre putin, oricum cand ma refer la generatie ma refer la tot ce este intre 24 si 30 acum
cat despre cei doi, inca sunt impreuna si cam atat