Pentru cine ma cunoaste ar putea spune ca este imposibil ca eu sa ascult linistea si ar avea dreptat pentru ca aceasta fraza ( care am avuto si ca status toata ziua ) este extrasa dintr-o melodie mai veche ce cu bucurie in suflet astazi am redescoperito. Si nu stiu cum se fac dar mereu gasesc melodiile care se potrivesc cu starea mea.
Enjoy si te invit sa asculti si tu linistea.
P.S. : sa-mi spui ce ai auzit !
sâmbătă, 27 februarie 2010
duminică, 21 februarie 2010
intr-un fel de liniste
De fapt nu stiu daca am ales bine titlul pentru ce imi alearga mie prin cap acum. Ma gandesc ca as vrea sa scriu un pic despre singuratate, un pic despre nebunie si poate un pic despre relatii sau poate ca vreau sa scriu mult despre nimic.
In primul rand ma uitam asa peste blog-ul meu si realizez ca se pare ca nu il citeste nimeni sau daca cineva il citeste, o face pentru el si nu impartaseste acest lucru sau nu are vreo parere referitor la ce scriu. Da, intr-un fel vreau sa zic ca sunt destul de aiurea fazele cand cineva imi spune ca a citit blog-ul meu dar ca nu are nici o parere. Asa ca uite cum la aproape un an dupa ce m-am apucat sa fac chestia asta m-am ales cu un jurnal propriu si personal on line despre care daca as fi destul de nebun as putea sa zic ca este doar al meu si nimeni nu stie de el. Din fericire sau din pacate nu sunt nebun si trebuie sa revin cu picioarele pe pamant.
Undeva pe la inceputuri am scris un post despre singuratate, si de curand a aparut o melodie care s-ar fi potrivit de minune acelui post : Tiesto feat Nelly Furtado - Who wants to be alone.
Extraordinara intrebare, oare cine vrea sa fie singur ? de cele mai multe ori suntem singuri din cauza noastra, pentru ca nu avem curaj sa spunem anumite lucruri sau pentru ca am luat deciziile gresit deci putem reduce la ideea ca a fost alegerea noastra. Sunt si momente cand este foarte tare sa fi lasata singur, si nu ma refer atunci cand esti copil si te lasa parintii singur acasa, ci ma refer atunci cand te lasa singur/a persoana iubita si simti acel minunat sentiment de dor care este de fapt primul semn ca iubesti. De ce zic ca este primul semn ca iubesti pentru ca noi oameni prin firea noastra putem pretui ceva doar atunci cand nu il mai avem. Asta este exceptia dar de cele mai multe ori este nasol, sa fim sinceri cu noi insine si sa recunoastem ca nimanui nu ii place sa se plimbe singur prin parc sau sa merga singur la o cafea sau sa faca sarbatorile singur. Reflexia mea asupra singuratatii si pentru mine este ciudat ca vine in luna indragostitilor.
4 ore mai tarziu de la momentul cand m-am apucat sa scriu cu ochii aproape picati imi aduc aminte ca vrea sa termin ce am inceput sa scriu. In astea 4 ore am aflat ca Ponta a iesit presedinta la PSD, asta ca sa nu ma apuc sa dezbat cat de mediatizate, fara motiv, au fost alegrile acetor veritabili comunisti ai zilelor noastre. Am aflat despre oameni care nu mai au bani sa isi plateasca ratele dar ies la cafea si se duc sa manace in mall. Am fumat o tigara, si inca tot imi propun sa ma las dar se pare ca nu imi ieses smecheria asta. In timp ce fumama pe geam au trecut doua fufe si am aflat si cum il chema pe cel care a dezvirginato pe una dintre ele. Am aflat ca tastatura qwerty a fost inventata din vremea masinilor de scris pt ca tastele erau aranjate in ordine alfabetica, se tasta foarte repede si se blocau tastele. Si realizez plin de buzurie ca viata are atatea sa ne ofere, daca am reusit sa aflu toate acestea in doar 4 ore, oare cate lucruri aflam de fapt in 4 ani ? A si sa nu uit am auzit si o replica foarte intresanta intr-un film si anume :
El catre ea : daca ai muri si la ferestra mea ar veni o pasare si mi-ar spune ca esti tu as crede. Frumoasa declaratie de dragoste daca reusim sa facem abstractie de partea morbida.
Astazi am vazut ecranizare cartii lui Paulo Coelho - Veronica se decide sa moara. Un film extraordinar, un film foarte bun. Cartea tinde sa te piarda intr-un lux de amanunte spirituale nenecesare pe cand filmul este foarte bun si captivant. Fosta Buffy face cel mai bun rol al sau ever in acest film. Mi-a ramas intiparita in minte o istorisire din film foarte interesanta :
" Exista o data ca niciodata un regat unde se afla o fantana a carei ape te facea sa inebunesti. Astfel toti cei din regat inebunisera si regele vazand acesta se decise sa plece. Sotia sa l-a oprit si l-a indemnat s abea si ei din acea apa, astfel au putut sa ramana si sa conduca in continuare acel regat. "
Pentru cine are rabdare sa cada un pic pe ganduri pentru a diseca aceasta povestioara va gasi cu siguranta concluzia din anticgitate stiuta, cum ca normalitatea este data de majoritate.
Poveste de dragoste din film este la superlativ reusind sa-mi atiga coarda sensibila.
Mai jos am atasat trailer-ul acestui film in speranta ca voi reusi sa conving ceva oameni s ail vada si sa aiba si ei macar pe jumatate din tririle mele din timpul acestui film.
Ca sa concluzionez acest post pot spune doar ca pe zi ce trece reusesc sa fiu si mai atent la ceea ce vad in jurul meu si ca am invata sa nu mai fiu nervos si asta imi face bine dar oare nu am devenit eu acel om lipsit de interes fata de tot ce se intampla in jurul lui care pana nu de mult il dispretuiam ?
In primul rand ma uitam asa peste blog-ul meu si realizez ca se pare ca nu il citeste nimeni sau daca cineva il citeste, o face pentru el si nu impartaseste acest lucru sau nu are vreo parere referitor la ce scriu. Da, intr-un fel vreau sa zic ca sunt destul de aiurea fazele cand cineva imi spune ca a citit blog-ul meu dar ca nu are nici o parere. Asa ca uite cum la aproape un an dupa ce m-am apucat sa fac chestia asta m-am ales cu un jurnal propriu si personal on line despre care daca as fi destul de nebun as putea sa zic ca este doar al meu si nimeni nu stie de el. Din fericire sau din pacate nu sunt nebun si trebuie sa revin cu picioarele pe pamant.
Undeva pe la inceputuri am scris un post despre singuratate, si de curand a aparut o melodie care s-ar fi potrivit de minune acelui post : Tiesto feat Nelly Furtado - Who wants to be alone.
Extraordinara intrebare, oare cine vrea sa fie singur ? de cele mai multe ori suntem singuri din cauza noastra, pentru ca nu avem curaj sa spunem anumite lucruri sau pentru ca am luat deciziile gresit deci putem reduce la ideea ca a fost alegerea noastra. Sunt si momente cand este foarte tare sa fi lasata singur, si nu ma refer atunci cand esti copil si te lasa parintii singur acasa, ci ma refer atunci cand te lasa singur/a persoana iubita si simti acel minunat sentiment de dor care este de fapt primul semn ca iubesti. De ce zic ca este primul semn ca iubesti pentru ca noi oameni prin firea noastra putem pretui ceva doar atunci cand nu il mai avem. Asta este exceptia dar de cele mai multe ori este nasol, sa fim sinceri cu noi insine si sa recunoastem ca nimanui nu ii place sa se plimbe singur prin parc sau sa merga singur la o cafea sau sa faca sarbatorile singur. Reflexia mea asupra singuratatii si pentru mine este ciudat ca vine in luna indragostitilor.
4 ore mai tarziu de la momentul cand m-am apucat sa scriu cu ochii aproape picati imi aduc aminte ca vrea sa termin ce am inceput sa scriu. In astea 4 ore am aflat ca Ponta a iesit presedinta la PSD, asta ca sa nu ma apuc sa dezbat cat de mediatizate, fara motiv, au fost alegrile acetor veritabili comunisti ai zilelor noastre. Am aflat despre oameni care nu mai au bani sa isi plateasca ratele dar ies la cafea si se duc sa manace in mall. Am fumat o tigara, si inca tot imi propun sa ma las dar se pare ca nu imi ieses smecheria asta. In timp ce fumama pe geam au trecut doua fufe si am aflat si cum il chema pe cel care a dezvirginato pe una dintre ele. Am aflat ca tastatura qwerty a fost inventata din vremea masinilor de scris pt ca tastele erau aranjate in ordine alfabetica, se tasta foarte repede si se blocau tastele. Si realizez plin de buzurie ca viata are atatea sa ne ofere, daca am reusit sa aflu toate acestea in doar 4 ore, oare cate lucruri aflam de fapt in 4 ani ? A si sa nu uit am auzit si o replica foarte intresanta intr-un film si anume :
El catre ea : daca ai muri si la ferestra mea ar veni o pasare si mi-ar spune ca esti tu as crede. Frumoasa declaratie de dragoste daca reusim sa facem abstractie de partea morbida.
Astazi am vazut ecranizare cartii lui Paulo Coelho - Veronica se decide sa moara. Un film extraordinar, un film foarte bun. Cartea tinde sa te piarda intr-un lux de amanunte spirituale nenecesare pe cand filmul este foarte bun si captivant. Fosta Buffy face cel mai bun rol al sau ever in acest film. Mi-a ramas intiparita in minte o istorisire din film foarte interesanta :
" Exista o data ca niciodata un regat unde se afla o fantana a carei ape te facea sa inebunesti. Astfel toti cei din regat inebunisera si regele vazand acesta se decise sa plece. Sotia sa l-a oprit si l-a indemnat s abea si ei din acea apa, astfel au putut sa ramana si sa conduca in continuare acel regat. "
Pentru cine are rabdare sa cada un pic pe ganduri pentru a diseca aceasta povestioara va gasi cu siguranta concluzia din anticgitate stiuta, cum ca normalitatea este data de majoritate.
Poveste de dragoste din film este la superlativ reusind sa-mi atiga coarda sensibila.
Mai jos am atasat trailer-ul acestui film in speranta ca voi reusi sa conving ceva oameni s ail vada si sa aiba si ei macar pe jumatate din tririle mele din timpul acestui film.
Ca sa concluzionez acest post pot spune doar ca pe zi ce trece reusesc sa fiu si mai atent la ceea ce vad in jurul meu si ca am invata sa nu mai fiu nervos si asta imi face bine dar oare nu am devenit eu acel om lipsit de interes fata de tot ce se intampla in jurul lui care pana nu de mult il dispretuiam ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)